Balanta Puterii – Monica Ramirez

Alina Marinescu revine in “Balanta puterii”

Asteptam cu nerabdare al treilea volum al seriei Alina Marinescu alcatuita de Monica Ramirez si iata ca el a aparut: se numeste “Balanta puterii” si poate fi gasit ca si cele doua de dinainte la Editura Crime Scene. Dupa ce finalul volumului doi m-a intristat peste masura, cu presupusa moarte a unuia dintre personajele de rezistenta, aceasta a treia carte a adus cumva o lumina neasteptat de placuta asupra actiunii.

Desi ma indragostisem de cuplul Alina Marinescu-Alex Therein si ma intrebam ce o sa se mai intample acum ca Alex e scos din scena, cel putin temporar, autoarea ne-a indreptat atentia catre un alt individ, de data asta din sanul CIA, care reuseste sa o scoata din minti (si din amintirile dureroase) pe Alina: Marius Stephano, un agent frumos ca un vis si pentru care cel mai important lucru de pe Pamant este, ei da, iubirea. De data aceasta, lucrurile merg aproape struna intre cei doi, comunicarea e mult mai usoara decat in fostul cuplu, sentimentele sunt mult mai repede recunoscute si intentiile puse pe masa, la vedere. In sfarsit, Alina pare sa fie cu adevarat fericita si sa simta ca barbatul de langa ea e chiar asa cum vrea sa para, desi, evident, relatia trebuie sa se supuna regulilor scrise sau nescrise ale vietii lor de agenti secreti.

Dar ce s-a intamplat cu Alex? Ei bine, aflam ca Alex nu e chiar atat de mort pe cat credeam, insa informatiile despre el sunt mai degraba vagi, autoarea neinsistand prea tare pe acest personaj in acest vovolumul de fata, insa am toata increderea ca va aparea din nou cat de curand, probabil ca sa dea peste cap tot ceea ce acum pare aranjat.

Misiunile pline de pericol si adrenalina sunt prezente in continuare si in acest volum pentru ca, in fond, acesta este fundalul pe care se desfasoara toate relatiile construite, iar tradarile, surprizele si rasturnarile de situatie isi ocupa locurile in loja ca si pana acum. Autoarea ne poarta prin Grecia, Afghanistan, Italia, Filipine si multe alte spatii de-a lungul si de-a latul planetei unde se intampla cate ceva, “Balanta puterii” concentrandu-se pe faptul ca o serie de agenti Elite si CIA isi pierd viata unii dupa altii, intr-un timp relativ scurt, iar cele doua organizatii isi unesc fortele pentru a captura dusmanul comun. Suspectii initiali se dovedesc a nu fi si cei reali, iar gasirea adevaratilor vinovati devine o chestiune desfasurata contra cronometru, unde fiecare pas conteaza si fiecare dintre cei implicati trebuie sa fie cu ochii in patru si sa puna la indoiala chiar si persoane considerate de incredere.

Ce e sigur legat de acest volum e ca nu veti avea vreme sa va plictisiti, o sa devorati paginile una dupa alta si o sa regretati ca ajungeti la final – desi, daca ati mai citit-o pe Monica Ramirez, nu e nevoie sa va mai spun si eu aceste lucruri. In ce ma priveste, stiu ca indiferent pe ce carte scrisa de ea pun mana, pot sa stau linistita, ca nu voi avea surprize neplacute, ca actiunea ma va captiva, ca exprimarea va curge cu naturalete, ca voi ajunge sa iubesc macar un personaj creat de ea, daca nu cumva chiar mai multe. Insa, pentru ca e normal sa facem diferente si sa avem preferinte, dintre toate scrierile doamnei mentionate, pentru mine seria Alina Marinescu este de departe cea mai consistenta si cea mai atragatoare si v-o recomand cu toata increderea.

Crime Fiction Workshops – Râșnov, 2012

Crime Fiction Workshops din cadrul Mystery & Thriller Festival – Râșnov, 18-24 iunie, 2012

 

Crime Fiction Workshops

Dacă doriți să descifrați misterele scrierii unui roman de ficțiune, vă invităm să participați la Crime Fiction Workshops, care se vor desfășura la Râșnov, în perioada 18-23 iunie 2012. Scriitorii începători sau profesioniști de literatură mystery & thriller vor putea participa la două ateliere de creative writing pe zi. Scrierea creativă are definiții din cele mai diverse. De la tehnica scrisului și abilitatea în sondarea textului, până la redarea unor subtilități de stil sau percepția corectă a metaforizării. Sună complicat? De fapt, nu e deloc așa.

Învățam doar să scriem într-un mod corect. Perfecționăm o terapeutică a imaginației, explorând ceea ce ne conturează. Cursul se bazează pe ideea interactivității și a relaxării, oferind o cale de a vă încerca limitele, reacțiile, stilul și hotărârea în scris. Atelierul este precum un psiholog bun, vă lasă pe voi să faceți toată treaba, să căutați, să răscoliți, să cotrobăiți prin toate cotloanele până vă găsiți propriile răspunsuri, stilul și propria voce. Nu mai vorbim despre faptul că locațiile vor fi dintre cele mai variate și originale. Ce părere aveți despre un atelier de creative writing la miezul nopții în Cetatea Râșnov? Dar în inima unei peșteri, totul la lumina făcliilor? Surprizele se vor ține lanț, toate concepute special pentru a vă ajuta să vă descătușați imaginația și să vă descoperiți propria voce.

Temele ce vor fi abordate la atelierele de creative writing sunt următoarele: alegerea subiectului şi a personajelor, planificarea acţiunii, dialogul, teme celebre, scenaristică, manipulare, media, ghid editorial, sfaturi practice pentru tinerii autori, plotul istoric, despre serviciile secrete la noi şi în lume, filme celebre realizate după romane celebre, istorie şi crime fiction, medicină legală, arme albe şi arme de foc, etc. 
Conferenţiarii care vor susţine atelierele sunt specialişti cu multă experienţă în domeniu. Printre ei amintim: George Arion, Bogdan Ficeac, Monica Ramirez, Bogdan Hrib, Tony Mott, Daniel David, Mireille Radoi, Lucia Verona, Oana Mujea, Răzvan Dolea, Octavian Buda. În fiecare zi vor avea loc proiecţii de film şi discuţii pe diferite teme.

Locurile sunt limitate la 25 de participanți, în ideea ca fiecare cursant în parte să beneficieze de atenția deplină a tuturor conferențiarilor.

Servicii incluse:

-Cazare și mic dejun la pensiune în regim de 3 margarete

-Acces la toate atelierele taberei Crime Fiction Workshops

-Materialele și locațiile necesare pentru buna desfășurare a atelierelor

-Acces in Cetatea Râșnov și la evenimente pe toată perioada Mystery & Thriller Festival 2012

-Publicarea nuvelei finale într-o antologie care va reuni lucrările participanților la tabără

-Premii pentru cele mai bune 3 nuvele la finalul taberei

-Calitatea de membru al Romanian Crime Writers Club și scutirea de cotizație pe o perioadă de 2 ani

-Reducere de 30% pentru cărțile editurii Crime Scene și Tritonic.

Pentru a primi regulamentul și condițiile de participare, vă invităm să vă înscrieți pe www.crimefest.ro. Programul final va fi anunţat prin email cu cel puțin 10 zile înainte de începerea taberei de creație.

 

Mystery & Thriller Festival, a doua ediție – Cetatea Râșnov, 18-24 iunie, 2012

150 de ani de roman polițist românesc

 

Obiectivul principal al festivalului este să aducă pasionaților genului o ofertă completă: posibilitatea de a achiziționa ultimele apariții de carte și jocuri pe calculator, de a viziona filme reprezentative pentru gen, de a se bucura de savoarea întâlnirilor cu autorii, de a participa la jocuri interactive tematice și tabăra Crime Fiction Workshops, la dezbateri și conferințe incitante alături de jurnaliști și nume de referință. Nu vor lipsi nici concertele susținute de trupe cu priză la public pe scenele din Cetate și din oraș. Și, desigur, Marea Gală, care va încheia festivalul.

Ateliere de scriere creativă – Mystery & Thriller Festival

Mystery & Thriller Festival, a doua ediție – 150 de ani de roman polițist românesc

Obiectivul principal al festivalului este să aducă pasionaților genului o ofertă completă: posibilitatea de a achiziționa ultimele apariții de carte și jocuri pe calculator, de a viziona filme reprezentative pentru gen, de a se bucura de savoarea întâlnirilor cu autorii, de a participa la jocuri interactive tematice, la workshop-uri și tabăra de scriere creativă, la dezbateri și conferințe incitante, alături de jurnaliști și nume de referință. Nu vor lipsi nici concertele susținute de trupe cu priză la public pe scenele din Cetate și din oraș. Și, desigur, Marea Gală, care va încheia festivalul.

Crime Fiction Workshops

Începând cu ziua de luni 18 iunie 2012 şi până în ziua de 23 iunie 2012 vor avea loc în medie câte două ateliere pe zi. Temele ce vor fi abordate la aceste ateliere sunt următoarele: alegerea subiectului şi a personajelor, planificarea acţiunii, dialogul, teme celebre, scenaristică, manipulare, media, ghid editorial, sfaturi practice pentru tinerii autori, plotul istoric, despre serviciile secrete la noi şi în lume, filme celebre realizate după romane celebre, istorie şi crime fiction, medicină legală, arme albe şi arme de foc etc. 
Conferenţiarii care vor susţine aceste ateliere sunt specialişti cu multă experienţă în domeniu; printre ei amintim: George Arion, Bogdan Ficeac, Monica Ramirez, Bogdan Hrib, Tony Mott, Daniel David, Mireille Radoi, Lucia Verona, Oana Mujea, Răzvan Dolea, Octavian Buda. În fiecare zi vor avea loc proiecţii de film şi discuţii pe diferite teme. Programul final va fi anunţat participanţilor, prin email, cu maxim 10 zile înainte de începerea taberei de creație.

Meșteșugul cuvintelor

Scrierea creativă are definiții din cele mai diverse. De la tehnica scrisului și abilitatea în sondarea textului, până la redarea unor subtilități de stil sau percepția corectă a metaforizării.

Atelierul pe care vi-l propunem este gândit ca o parte introductivă în procesul scrierii creative, definită pe axa formulării fericite a unor mixaje imaginative.

Sună complicat? De fapt nu e…

Învățam doar să scriem așa cum trebuie să scriem. Perfecționăm o terapeutică a imaginației, explorând ceea ce ne conturează. Cursul se bazează pe ideea interactivității și a relaxării, oferind o cale de a vă încerca limitele, reacțiile, stilul și hotărârea în scris. Atelierul este precum un psiholog bun, vă lasă pe voi să faceți toată treaba, să căutați, să răscoliți, să cotrobăiți prin toate cotloanele până vă găsiți propriile răspunsuri, stilul și propria voce. Nu mai vorbim despre faptul că locațiile vor fi dintre cele mai variate și originale. Ce părere aveți despre un atelier de creație la miezul nopții și la lumina făcliilor în Cetatea Râșnov? Surprizele se vor ține lanț, toate concepute special pentru a vă ajuta să vă descătușați imaginația și să vă descoperiți propria voce.

A fi sau a nu fi… scriitor

Ce anume determină pe cineva să devină scriitor? Probabil un simplu incident – unul care se întâmplă destul de devreme în viață și care ascute curiozitatea de sine. Așa s-a întâmplat și în cazul lui José Saramago, primul scriitor în limba Portugheză care a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Fiul unor țărani care nu știau să citească, crescut într-o casă în care nu existau cărți, a ajuns în 40 de ani de la muncitor, la editor. Împlinise deja 60 de ani înainte să fie recunoscut drept un scriitor consacrat. Când era copil, își petrecea vacanțele la bunici, într-un sat numit Azinhaga. Într-o zi, bunicul lui a suferit un atac de cord și a fost transportat la Lisabona pentru tratament. Saramago își amintea cum înainte de-a pleca, bunicul său a ieșit în grădina casei sale, unde se aflau câțiva copaci, și i-a îmbrățișat pe toți, unul câte unul, luându-și la revedere și spunându-le că nu avea să se mai întoarcă.

—Dacă nu te marchează pe viață să vezi așa ceva, înseamnă că nu ești capabil de sentimente, își amintea Saramago.

Începeți cu emoția aceea pură. Și apoi transformați-o în cuvinte.

 

Reguli pro imaginație

Oricine poate deveni scriitor, cu condiția să simtă în adâncul sufletului că are ceva important de spus. O poveste de povestit, pe care nimeni n-a mai povestit-o până atunci. Nu contează ce gen de carte vă decideți să scrieți. Nu există regulă mai importantă decât că trebuie să fie foarte, foarte interesantă. Poate fi tristă, veselă, înfricoșătoare, plină de aventuri, dar cel mai important este să nu plictisească cititorul.

Însă, chiar dacă porniți de la o idee bună, care ar putea deveni o poveste foarte atractivă, de cele mai multe ori vă lipsesc cunoștințele de bază, tehnica și iscusința pentru a transforma acea idee într-o carte. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să vă îngrădiți imaginația și talentul. Există impresia greșită că dacă se respectă câteva reguli de bază, talentul este ucis din fașă. Și culmea, această concepție greșită se adresează în mod exclusiv scriitorilor.

În orice altă formă de exprimare artistică, fie că este vorba despre dans, muzică, pictură, sculptură, nimeni nu pune la îndoială faptul că numai talentul este total insuficient fără o bază foarte solidă. O apariție pe scenă a unei persoane care mustește de talent, dar care nu a luat niciodată lecții de balet, neavând astfel o fundație pe care să poată lucra, s-ar transforma în mod sigur într-un moment penibil. De ce cred unii oare, că nu se întâmplă la fel și în ceea ce privește arta de a scrie o carte?

Indiferent de cât de mult talent are un scriitor, indiferent de cât de genială este ideea unui roman, dacă acel scriitor nu știe să creeze pe marginea unor reguli de bază, poate avea surpriza ca cititorul să-i abandoneze cartea după numai câteva pagini, catalogând-o drept prost scrisă.

Tuturor ni s-a întâmplat să începem să citim o carte, a cărei idee principală să ne fi atras foarte mult la început, dar să renunțăm destul de repede datorită stilului neatrăgător și în special a greșelilor datorate nerespectării celor câteva reguli de bază.

De cele mai multe ori, cititorul nu știe cum se scrie o carte, însă știe foarte bine cum trebuie să sune o carte. Știe să facă imediat diferența între un scriitor talentat care respectă regulile de bază, creând astfel în mod profesionist, și un scriitor la fel de talentat, dar care scrie la voia întâmplării într-o voce cu iz de amator.

Mare atenție, deci! Odată catalogat drept un scriitor prost, este foarte greu să mai schimbați opinia potențialilor cititori. 

 

Arta scrisului

Literatura se deosebește de toate celelalte genuri de artă prin faptul că materialul cu care lucrează artistul este dialectul vieții. Cuvântul. Autorul își țese mozaicul prin cuvinte, devenind un arhitect literar al expresiilor, sinonimelor, comparațiilor, descrierilor și metaforelor cu ajutorul cărora își construiește propria lume, o lume care devine tangibilă în interiorul unei cărți.

Ceea ce atrage cititorul la arta unui arhitect literar iscusit este tocmai contrastul cuvintelor. Cuvintele banale pe care le folosim la cumpărături ori în timpul unei conversații, pot stoarce lacrimi, smulge zâmbete, creând emoții puternice numai printr-o simplă atingere de stil. Combinate în aluzii discrete, sau înșiruite în descrieri ale unor imagini ce devin vii în mintea celor care le citesc, cuvintele prind viață în paginile unei cărți.

Este formidabil că prin mânuirea iscusită a cuvintelor, autorul poate crea lumi paralele în care cititorul experimentează emoții reale; se dedublează, observă și simte prin intermediul unui personaj, gustând cu nesaț din identitățile multiple care trăiesc printre paginile unei cărți. Cuvintele crează impresii, imagini, speranțe. Construiesc conexiuni psihologice și ne influențează gândirea. Și din moment ce gândurile ne determină acțiunile, atunci putem considera că există o legătură extrem de puternică între acțiunile noastre și cuvinte. Cuvintele pot nărui entuziasmul, pot afecta respectul de sine, pot deprima și anula evoluția firească a sentimentelor, sau pot motiva, oferi speranță, pot declanșa viziuni spectaculare.

Cuvintele unei cărți se aseamănă cu niște ființe vii, capabile să crească, să se transforme, să se propage, influențând lumea în feluri diferite, direct și indirect, prin cei cu care au intrat în contact. Poate nu v-ați gândit niciodată la un cuvânt ca a fi viu, însă gândiți-vă la cuvintele vorbite și scrise acum sute de ani, trecute din generație în generație, care par la fel de vii acum ca și atunci.

Cuvintele scrise nu vor dispărea niciodată. Ele ne fac mai buni, mai răi, ne ridică, ne coboară, ne rănesc, sau ne vindecă inimile. Cuvintele scrise pot rupe alianțe de o viață, pot genera războaie. Ne pot salva, ori distruge și ca indivizi și ca specie. Atunci când nu sunt privite numai ca niște grupuri de litere, ci împletite în gânduri și emoții, cuvintele reprezintă cel mai puternic drog folosit de umanitate. Puterea lor poate inspira generații întregi, poate salva, vindeca, încuraja și motiva pe oricine.

 

Ultimul Papa – Luis Miguel Rocha

http://librariaflacara.ro/product/product/?path=35_42&product_id=105

http://librariaflacara.ro/product/product/?path=35_42&product_id=106

Sursa:  http://www.4arte.ro/2009/06/23/%E2%80%9Cultimul-papa%E2%80%9D-fictiune%E2%80%A6-sau-nu/

Am inceput sa citesc “Ultimul papa” destul de reticenta, asa cum procedez fara sa vreau cu toate cartile despre care se face mare tam-tam imediat dupa aparitie. Numai ca nici n-am citit trei pagini, ca am si fost cucerita de firul actiunii care incepea sa se desfasoare din ghem, precum si de stilul de scris al autorului, simplu, placut si atragator.

Dupa cum insusi Luis Miguel Rocha, tatal “Ultimului papa”, avertizeaza inca de la inceput, volumul “este o fictiune… sau nu”. Cert e ca portughezul l-a scris avand acces la niste documente reale si bazandu-se, deci, pe fapte care s-au intamplat. Desigur, istoria este impletita cu fictiunea si nu putem decat sa ne inchipuim ca poate autorul are dreptate cu afirmatiile lui sau… sa ne gandim noi la altele.

In fond, “Ultimul papa” asta si este: un indemn de a deschide ochii si urechile la ceea ce se intampla in jurul nostru. Un indemn de a nu lua de bun tot ce vedem la tv sau tot ce citim in ziare. Nu scrie nimeni negru pe alb ca tot ce vedem este fals, dar trebuie sa ne pastram o rezerva fata de stirile care ne bombardeaza zilnic sau fata de secretele care chipurile ne sunt dezvaluite. Un atentat pe o strada londoneza atribuit unei grupari teroriste arabe, o serie de crime puse in carca unei ziariste, o arestare facuta cu mare zgomot, dar in care figura persoanei arestate nu se vede sunt doar cateva dintre “facaturile” care ni se servesc la tv si pe care romanul lui Rocha ni le sesizeaza.

N-as vrea sa va povestesc mare lucru despre carte, pentru ca trebuie citita si receptata de fiecare prin propria perspectiva. Poate unii vor spune ca Rocha bate campii si ca nu e decat un individ care vede conspiratii acolo unde nu sunt, dar poate vor fi si altii care ii vor da dreptate, care stiu ca lumea in care traiesc nu este dominata de adevar, justitie si bunatate – sau care vor incepe sa-si dea seama de asta.

Ca sa nu va las nelamuriti, totusi, va luminez putin spunandu-va ca actiunea se invarte in jurul unor documente secrete, gasite in arhiva de la Vatican de catre un slujitor al lui Dumnezeu, care incearca sa le puna undeva in siguranta, trimitandu-le mai multor persoane de incredere. Documentele, datand din timpul Papei Ioan Paul I, cuprind detalii care ar face lumina in cazul mortii acestuia, nume importante din viata politica si religioasa, amanunte care ar pune intr-o lumina neprilenica institutia Bisericii si ar periclita pozitiile multor indivizi bine infipti in posturi cheie. Numai ca, din momentul in care aceste documente parasesc Vaticanul, ele incep sa fie cautate furibund de mai multe persoane, care nu se dau in laturi de la crime in lant pentru a pune mana pe ele.

In mijlocul acestor evenimente se pomeneste prinsa ziarista Sarah Monteiro, care intelege, de-a lungul actiunilor care o iau pe nepregatite in avalansa lor, ca CIA nu sunt neaparat baietii de treaba care servesc interesele cetatenilor, ca fetele bisericesti slujesc mai degraba banului decat lui Dumnezeu, ca, mai presus de “adevarurile” servite publicului la tv exista altele, bine ascunse si mult mai infricosatoare si ca un om ajuns intr-o pozitie de lider (precum Papa Ioan Paul I), capabil, onest si cu idei progresiste nu va fi niciodata lasat sa faca Binele in folosul oamenilor, pentru ca va fi oprit – chiar cu pretul vietii – de cei corupti si cu interese meschine.

“Ultimul papa” este o carte care trebuie citita. Pe langa subiectul controversat – legat de moartea unui papa, despre care varianta oficiala spune ca a facut atac de cord la 33 de zile de la numirea in functie, dar se pare ca lucrurile au stat cu totul altfel -, romanul lui Rocha stie sa te tina in suspans, stie sa te intrige, sa te revolte si uneori chiar sa te faca sa zambesti, desi situatiile sunt mai mult tragice decat comice, te alearga din trecut in prezent si invers, te poarta peste meridiane si paralele, intr-un vartej nebun, acum esti in biroul unui director de la CIA, apoi la usa camerei lui Ioan Paul I, acum intr-o urmarire pe strazile Londrei, dupa care in catacombele unui palat din Lisabona. In orice caz, cartea te face sa te gandesti la anumite situatii, sa analizezi lucruri peste care, poate, ai trecut cu prea mare usurinta si… sa o citesti dintr-o suflare!

Ca sa va conving, va las cu un fragment care cuprinde cuvintele lasate in documentele cu pricina de Papa Ioan Paul I, cel care ar fi vrut sa taie din radacini raul care salasluia in Biserica si sa arate omenirii care este adevaratul drum spre Dumnezeu, dar a fost impiedicat prompt:

“Sa chibzuim asupra unor chestiuni fundamentale. [...] pentru aceste timpuri moderne dificile, exista o formula care ne ghideaza spre drumul binelui si al iubirii, pe drumul Lui, pe care noi vrem sa il urmam neintrerupt, dar nu am facut-o, doar ne-am prefacut ca il urmam: Ce ar face Iisus Hristos?[...]

Intreruperea voluntara a sarcinii? La ce bun sa dai nastere unui copil nedorit, daca il aduci pe lume ca sa sufere?

Relatii homosexuale? Sa nu judeci.

Preoti femei? Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu.

[...]
Cum ar fi fost lumea daca acest Papa nu ar fi murit?”

Necuratul din Colga – George Arion

http://librariaflacara.ro/product/product/?path=35_42&product_id=94

Sursa:  http://mirceapricajan.ro/2011/01/07/necuratul-care-ne-impresoara/

Necuratul care ne împresoară

 

Recenzia următoare am scris-o în 2004, cu ocazia primei ediţii a romanului Necuratul din Colga, de maestrul George Arion. Atunci, cartea apărea la Editura Fundaţiei “Premiile Flacăra”. Ediţia a II-a, ieşită în toamna anului trecut, poartă pe coperta I sigla Crime Scene Publishing, iar pe coperta IV, cu voia dumneavoastră, un citat cuprinzător extras chiar din această cronică:

Cel mai recent roman al celui mai de seamă reprezentant al romanului poliţist românesc este o confirmare a faptului că nu se poate face sub nici un chip o deosebire valorică între proza de factură poliţistă şi ceea ce mulţi numesc literatură main-stream. Atunci când calitatea artistică zvâcneşte într-o operă literară, nu mai contează sub-genul. Avem de-a face cu literatură de calitate şi atât.

„Necuratul din Colga” ne pune în faţă un George Arion aflat într-o formă creatoare excelentă. Romanul reia parcă vocea detectivului din cele 99 de povestiri publicate separat în presa centrală şi laolaltă în volumul „Anchetele unui detectiv singur” (Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra”, 2003). E o proză viguroasă, cu vână. Povestit la persoana I sg., romanul are rara calitate a ironiei inteligente şi şi mai rar întâlnita gradare impecabilă a evenimentelor. Dacă n-am cunoaşte „antecedentele” autorului, am fi convinşi la lectura primelor capitole că avem în mână un roman de factură fantastică.

Felul în care este descris orăşelul Colga, cu toate personajele lui dubioase, unele căpătând tuşe caricaturale în mintea observatorului-vizitator, Robert Gal, agentul venit de la Centru să investigheze seria de crime puse în seama unui Necurat inform, înfricoşător, societatea polarizată în jurul celor două „organe de presă” locale, Colga democrată, subintitulat Ziar independent, şi Colga independentă, cu subtitlul Ziar democrat, oficialităţile oraşului: şeful poliţiei – reticent la orice imixtiune străină, bănuitor, profesorul de liceu – afabil şi atoateştiutor, primarul – retras în turnul de fildeş al primăriei, aşteptând clipa în care se vor declanşa mecanismele descălecării sale, toate alcătuiesc un decor bine pus la punct, care ni se relevă treptat sub privirea detaşată, la început, a agentului. De reţinut portretul Nebunului din oraş, Rucă, cel care cântă mereu la trompetă şi care trâmbiţează – la propriu – peste tot existenţa Necuratului. În acest roman, cu adevărat memorabile sunt de altfel personajele secundare. Tipul de la recepţia hotelului unde a tras Robert Gal, de pildă, care, în lenea lui şi cuprins de vipia verii, găseşte ca unică delectare omorârea muştelor pe tejghea cu un plici. Bucătăreasa, iarăşi, care, deşi serveşte mâncăruri necomestibile, se făleşte cu ele oricând i se iveşte ocazia. Ochiul ironic al naratorului ştie să se oprească asupra fiecăruia exact în punctele care-l caracterizează.

N-am să vă spun cine este criminalul. V-aş striga toată plăcerea lecturii. Mai important de observat mi se pare felul în care George Arion reuşeşte să pună în mişcare acest eşafodaj cu mize mai mult decât doar strict poliţiste.

Am spus şi cu altă ocazie: autorul ştie să-şi capteze cititorul şi-o face servindu-i, pe lângă intriga detectivistă, o seamă de teme şi motive cu bătaie lungă. În romanul de faţă cred că miza a fost înainte de toate cea a prezentării unui personaj extrem de credibil, de viu, care să rămână, o adevărată personalitate livrescă. Aproape în fiecare paragraf al cărţii dai peste expresii şi exprimări de-o savoare aparte. Limbajul şi lexicul naratorului este extrem de actual, cu trimiteri la tot soiul de lucruri: de la lumea infracţională (previzibilă, doar e vorba de-un agent de poliţie) şi până la lumea calculatoarelor. Doar două exemple: „Iar, colac peste pupăză, am o durere groaznică şi în hard disk” [p. 30], „N-ai vrea să te întâlneşti cu ei nici pe Internet” [p. 38]. E clar de la primele pagini că suntem în prezenţa unei proze cum nu s-a mai scris la noi. Întreaga lume care ne înconjoară e prinsă în aceste 200 de pagini. George Arion a intuit că, pentru a face mecanismul prozei să funcţioneze, pentru a face proza însăşi să aibă priză, trebuie în primul rând actualizată, adusă la zi. Într-o măsură infinit mai mare ca în „Spioni în arşiţă”, autorul reuşeşte acum acest lucru.

Cinismul incorigibil al personajul este apanajul cel mai de preţ al romanului „Necuratul din Colga”. La un moment dat, un personaj – nu spui care – afirmă pe bună dreptate: „Tipul – parcă Robert Gal îl cheamă? da, Robert Gal – se ţine încă tare şi-şi râde de ceea ce i se întâmplă. Asta mă pune puţin pe gânduri – nu-mi place umorul lui, e semn de forţă, e un blazon al unei stirpe rare (subl. m.)” [p. 169]. Umorul acesta îl ţine-n viaţă pe Robert Gal, ştiut fiind că predecesorul său în ancheta comandată de la Centru a sfârşit-o tragic.

Dincolo ce aceste forme, avem o acţiune profund inspirată din tarele societăţii în care trăim. Două aspecte îmbracă Necuratul: cel politic, reprezentat de politicianul Miu Trocan Drovelidu, liderul unui partid extremist (corespondentul lui în realitate e uşor de ghicit), vârât până peste cap în afaceri oneroase şi căutând popularitate cu orice preţ (chiar şi al înscenării propriei sale răpiri), şi cel de securitate naţională, prin Carl Langa, terorist având ambiţia de a-l detrona chiar pe Bin Laden. Două planuri urmăreşte, deci, George Arion. Planul local, naţional, al dobândirii puterii în stat, şi planul mai larg, internaţional, al terorismului de sorginte islamică. Puterea fricii, deci. Reduse la scară, amândouă reprezintă ideea ameninţării iminente. Ameninţare pe care Robert Gal o poate înfrunta numai înarmat cu o bogată doză de umor, ameninţare care, odată ce escaladează, depăşind simplul stadiu al fricii instinctuale, domestice, cere o cu totul altă abordare: „Nu-mi mai arde de ponte pe bandă rulantă. Nu e chiar frică sentimentu’ pe care îl am” [p. 160], remarcă personajul la momentul descoperirii adevăratei dimensiuni a pericolului.

Avem, aşadar, în „Necuratul din Colga” un roman exemplar din punct de vedere stilistic, cu miez şi miză, avem o întreagă societate românească, aşa cum arată ea de cincisprezece ani încoace, fantastic (sau nu?) influenţată de cele întâmplare la 11 septembrie 2001 în America. Avem o proză actuală, plină de sevă, crunt de adevărată în observaţiile pe care le aduce. Şi de data aceasta George Arion se întrece pe sine. Păcat că multe dintre jocurile sale lingvistice sunt intraductibile, văduvind astfel o lume întreagă de-o lectură incitantă şi câtuşi de puţin previzibilă.

(Text apărut iniţial în revista Familia)

 

Mystery & Thriller Festival, a doua ediție – 150 de ani de roman polițist românesc

Obiectivul principal al festivalului este să aducă pasionaților genului o ofertă completă: posibilitatea de a achiziționa ultimele apariții de carte și jocuri pe calculator, de a viziona filme reprezentative pentru gen, de a se bucura de savoarea întâlnirilor cu autorii, de a participa la jocuri interactive tematice, la workshop-uri și tabăra de scriere creativă, la dezbateri și conferințe incitante, alături de jurnaliști și nume de referință. Nu vor lipsi nici concertele susținute de trupe cu priză la public pe scenele din Cetate și din oraș. Și, desigur, Marea Gală, care va încheia festivalul.

Crime Fiction Workshops

Începând cu ziua de luni 18 iunie 2012 şi până în ziua de 23 iunie 2012 vor avea loc în medie câte două ateliere pe zi. Temele ce vor fi abordate la aceste ateliere sunt următoarele: alegerea subiectului şi a personajelor, planificarea acţiunii, dialogul, teme celebre, scenaristică, manipulare, media, ghid editorial, sfaturi practice pentru tinerii autori, plotul istoric, despre serviciile secrete la noi şi în lume, filme celebre realizate după romane celebre, istorie şi crime fiction, medicină legală, arme albe şi arme de foc etc.
Conferenţiarii care vor susţine aceste ateliere sunt specialişti cu multă experienţă în domeniu; printre ei amintim: George Arion, Bogdan Ficeac, Monica Ramirez, Bogdan Hrib, Tony Mott, Daniel David, Mireille Radoi, Lucia Verona, Oana Mujea, Răzvan Dolea, Octavian Buda. În fiecare zi vor avea loc proiecţii de film şi discuţii pe diferite teme. Programul final va fi anunţat participanţilor, prin email, cu maxim 10 zile înainte de începerea taberei de creație.

 

 

Iesi din rand – Stelian Turlea

http://librariaflacara.ro/product/product/?path=35_42&product_id=112

Sursa: http://www.4arte.ro/2011/07/13/%E2%80%9Ciesi-din-rand%E2%80%9D-un-indemn-pentru-noi-toti/

Cartea despre care vreau sa va spun doua cuvinte astazi este “Iesi din rand”, semnata de Stelian Turlea si reeditata de curand la Crime Scene Publishing.

Inscris in galeria putinilor autori de romane politiste din Romania, Stelian Turlea vine in acest roman cu o poveste care se invarte, pe de o parte, in jurul relatiilor create pe internet si, pe de alta parte, in jurul nedreptatilor care i se pot face unei persoane cinstite, prinsa intr-un ghem de minciuni si coruptie desfasurat chiar de catre persoanele care ar fi trebuit sa-l ajute (in speta, autoritatile). Bine infipt in prezent, romanul atrage nu doar prin subiect, ci si prin realismul situatiilor create si prin consistenta personajelor.

Alfa 2005 si Angel Two sunt numele de “chat” ale celor doua personaje-cheie ale romanului, primul ocupand locul ascultatorului activ, iar al doilea fiind cel care isi varsa traista cu necazuri carora nu mai stie cum sa le faca fata. Cel care se ascunde sub nickname-ul de Angel Two se pomeneste, in urma unei coincidente nefericite, ca e luat la ochi de mafiotii orasului de provincie in care isi duce existenta pasnica de mic afacerist (are un magazin cu cd-uri si diverse nimicuri mostenit de la bunici). Intimidat, batut, neinteles de politie – care incearca sa-l scoata tot pe el vinovat de ce i se intampla – si pe deasupra indragostit chiar de iubita sefului unui clan mafiot, individ care taie si spanzura prin oras, omul nostru ajunge sa se spovedeasca necunoscutului de pe internet dispus sa il asculte.

Insa lucrurile se agraveaza tot mai mult, pentru ca puterea nu este a celor care vor sa traiasca cinstit, ci e concentrata in mana unor indivizi dubiosi, care nu recunosc nicio autoritate, ci ii cumpara pe toti cei care pot fi cumparati si traiesc dupa propriile reguli. Cand se ajunge la crima si la intemnitare pentru Angel Two, care este condamnat in urma unei inscenari, fara sa aiba vreo vina, Alfa 2005, departe de lumea provinciala a amicului sau de pe Internet, decide sa ia situatia in propriile maini si sa incerce sa il salveze.

“Iesi din rand!” este un roman in primul rand curajos, abordand niste teme deloc simple – tema luptei de a ramane curat intr-o lume tot mai murdara, tema puterii conferite de bani si nu de adevar – dar si un roman despre lumea moderna, ingloband modul in care noile tehnologii pot da ocazia cuiva de a face o fapta buna, de a interveni (salvator, in acest caz) in favoarea unui necunoscut, de a schimba decisiv un destin care parea pecetluit.

Esenta Raului – Greg Iles

http://librariaflacara.ro/product/product/?path=35_42&product_id=62

Sursa: http://cartepentrumine.blogspot.com/2011/08/esenta-raului-greg-iles.html

Am terminat de câteva zile cartea Esenţa Răului- Greg Iles. Titlul este foarte sugestiv deoarece autorul acestei cărţi a  căutat cele mai groaznice răutăţi şi le-a comprimat în această carte. Nici nu îmi pot închipui să existe aşa ceva în realitate. Este prea terifiant. 
 Personajul principal al acestei cărţi  este Alexandra Morse sau Agent Morse. Este genul de eroină care este un model în viaţă pentru oricine deoarece viaţa o pune la încercare, nu odată ci de foarte multe ori iar ea iasă din toate greutăţile cu capul sus. 
 Este agent FBI specializat în negocierea de ostatici. Cu ceva timp în urmă tatăl ei moare, împuşcat, colegul ei de muncă  pe care îl şi iubea moare de asemenea iar ea se alege cu o cicatrice “frumoasa” pe obraz, mama ei suferă de cancer[ în fază terminală] , toate astea într-un timp foarte scurt. Îşi fac loc în viaţa ei într-un mod neaşteptat. 
 Acum, când începe să îşi revină încet în urma pierderilor, primeşte un telefon  în care este chemată la spital deoarece sora sa a suferit un atac cerebral. Totul se dărâmă în jurul ei atunci când pe patul de moarte sora ei îi mărturiseşte că soţul ei a ucis-o . Acum trebuie să afle de ce? Şi mai trebuie să îşi salveze şi nepotul, Jamie, din mâinile tatălui său. 
 Mi-a plăcut foarte mult că Alex a avut mult curaj deoarece a lucrat la acest caz pornind de la nimic , pe cont propriu, fără ajutorul Biroului. Şi-a riscat slujba şi viaţa pentru a afla ceva care părea imposibil. Nu avea date. Nu avea nimic decât numele cumnatului ei. 
 După câteva săptămâni de cercetări află că sora sa a avut cu adevărat dreptate. Soţul său chiar a omorât-o, sau…a plătit pe cineva să o facă astfel încât să pară o moarte naturală. A mai aflat care ar fi o presupusa următoare victimă. Era o organizaţie în toată regula. Intră pe nepusă masa în viaţa următoarei victime, Chris Shepard, un doctor, care o crede nebună de legat. Ea încearcă să îl avertizeze pe doctor că e în pericol dar el nu crede nimic. 
 După multe cercetări, atacuri şi multe altele doctorul începe să o creadă pe Agent Morse, iar acuma se teme cu adevărat.  Morse, doctorul Chris, Will[ un prieten al tatălui lui Alex şi Agent Kaiser, doar patru oameni care încearcă să demonstreze rautatiile acestei mafii care îţi pot introduce cancer în corp  sau alte boli  pentru a muri, a€œnatural”. Totul pentru ce? BANI! Trăim într-o lume a lăcomiei şi a foamei, după bani şi bogăţii. Asta e realitatea!! 

 Alex îşi doreşte să îşi răzbune sora şi să îşi salveze nepotul . Oare va reuşi? Îl va putea demasca pe doctorul Tarver? Îl va putea salva pe doctorul Chris ? Îşi va putea salva viaţa şi nepotul? 
 Cartea te ţine in priza” de la început până la sfârşit . Este plină de acţiune. Vei rămâne uimit de ceea ce vei găsi aici. Ştii tu, esenţele tari se ţin în sticlute mici! 

Crime Perfecte – George Arion

http://librariaflacara.ro/product/product/?path=35_42&product_id=63

Sursa: http://www.4arte.ro/2011/07/20/%E2%80%9Ccrime-sofisticate%E2%80%9D-un-titlu-care-spune-totul/

Desi v-am prezentat sumar volumul “Crime sofisticate” de George Arion inca de la inceputul anului trecut, cand l-am avut ca premiu la unul dintre concursurile noastre, abia anul acesta am capatat un exemplar al meu pe care sa-l citesc cap-coada, prin amabilitatea autorului insusi, caruia ii multumesc inca o data. Si nu doar pentru ca mi-a oferit cartea, ci si pentru ca a scris-o atat de frumos, incat, cu toate ca are peste 400 de pagini, se citeste dintr-un suflet. Pentru ca daca apuci s-o deschizi, nicio sansa s-o mai abandonezi pana la final.

“Crime sofisticate” a fost scrisa, dupa cum chiar autorul precizeaza, la solicitarea prietenului sau Stelian Turlea, sub forma unui roman politist in foileton. Asa se face ca George Arion a publicat aceasta scriere desfacuta in capitole in Ziarul de duminica – si, sincer sa va spun, n-as fi vrut sa fiu in pielea celor care erau nevoiti sa astepte cate o saptamana pentru a mai citi un fragment. Asta pentru ca romanul este atat de atragator incat te tine conectat vrand-nevrand si imi imaginez ca pentru fanii genului politist in general si pentru ai lui George Arion in special a fost o tortura sa primeasca actiunea rupta in bucati mici, timp de mai multe saptamani.

Avand in vedere ca romanul este impartit in doua sectiuni distincte – prima se petrece in Bucuresti, a doua in orasul american Barintown – te intrebi inca de la inceput, si pe buna dreptate, care ar putea fi legatura intre ele.

Adica, in prima parte lucrurile sunt clare: un criminal inteligent si rafinat o ameninta pe cea mai in voga prezentatoare a unui post tv ca ea va muri ultima, dupa care incepe sa-i ucida toti invitatii care calca pragul emisiunii Steaua Norocului. Indiviul n-a ales-o intamplator, norocul fiind un atribut real pe care el insusi il poseda (si care l-a ajutat printre altele sa castige o suma fabuloasa la LOTO), dar pe care invitatii emisiunii cu pricina nu l-au avut niciodata, asa cum pretind in direct, ci si-au obtinut statutul (social, financiar) prin mijloace necinstite. Iar criminalul nostru e de parere ca toti acesti farsori trebuie trimisi pe lumea cealalta. Sigur ca situatia intra pe mainile unor detectivi de isprava, care se dau peste cap sa rezolve cazul: gravul Luca Pinte – un tip destept, abil si retras in sine dupa moartea sotiei – si mucalitul sau coleg Miron Stratilat, care, in timpul rondului de noapte, ascute creioane la nesfarsit, treaba care mi-a amintit de agentul Mulder din “Dosarele X”, care avea aceleasi apucaturi cand se plictisea. :) Insa criminalul, mai calculat si mai prevazator, in special dupa ce are o revelatie legata de Pinte, reuseste sa ramana nestiut.

In partea a doua, “Jucatorul de table” actiunea este la fel de clara, dar total diferita. Naratiunea, care se petrece in oraselul American Barintown, ne aduce o gasca de indivizi recunoscuti dupa porecle, cu meserii si situatii sociale diferite, care se intalnesc tot timpul intr-o taverna decadenta condusa de Politicosu, unde joaca table, canta, beau responsabil (de cele mai multe ori) si isi citesc umul altuia povesti politiste scrise de ei. Insa cand in grup se insinueaza un personaj nou si misterios, zis Anticaru, care pare sa detina o cheie a norocului (si care ii uimeste pe toti cu sansa pe care o are la jocul de table), lucrurile o iau pe o panta neasteptata. Pornind de la pasiunea Anticarului pentru lucrarile reputatului fizician Stephen Hawking, toti ceilalti dezvolta si ei un interes deosebit pentru acestea. Asa incep sa scrie povesti bazate pe citate din operele lui Hawking, una mai tensionata si mai interesanta decat alta. Moartea Anticarului, care pierduse jocul de zaruri cu Dumnezeu, le spulbera insa grupul, imprastiindu-i care pe unde si scotand la iveala secrete bine pazite.

Si care este, totusi, legatura dintre cele doua parti? Trebuie sa cititi cu mare atentie, pentru ca poate fi oarecum intrezarita pe parcursul celei de-a doua parti, dar abia la final va iesi la iveala in toata splendoarea ei. Daca autorul a reusit sa va zapaceasca putin si sa va faca sa pierdeti din vedere faptul ca erati in cautarea unei conexiuni, finalul va va elucida si veti intelege, in cazul in care nu erati convinsi, ca George Arion este un adevarat maestru al povestirii, capabil sa imagineze un roman unic.

Nu doar ca autorul reuseste in prima parte sa alcatuiasca lumea credibila a detectivilor (prin detalii pe care orice carte politista buna si orice serial de gen stie ca trebuie sa le prezinte) si sa surprinda fin cateva tare ale societatii in care traim, nu doar ca inchipuie cu mare talent, in a doua parte, toate acele fenomenale povesti politiste-SF-horror din barul condus de Politicosu, naratiuni care te tin cu degetele inclestate pe carte, pana te pomenesti furat cu totul din realitate si ramas prizonier in lumea romanului, dar stabileste si o legatura trainica intre cele doua parti, firul luminos care strabate totul si care explica totul.

Daca nu ati avut norocul sa il cititi pana acum, va indemn sa nu va lasati intimidati de grosimea acestui volum aparut la Crime Scene Publishing, pentru ca la final o sa va intrebati unde s-au dus toate acele pagini. 

Go to Top